NOUTĂȚI JURISPRUDENȚIALE ÎN DOMENIUL CONTRAVENȚIILOR RUTIERE

În Monitorul Oficial al României nr. 199/25.03.2015 a fost publicată Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (denumită în continuare „Decizia”) privind examinarea recursului în interesul legii cu referire la interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesar legalităţii procesului-verbal de contravenţie, pentru contravenţiile sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Cu această ocazie, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 4 pct. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

Pentru a soluționa astfel problema de drept dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat în mod distinct două chestiuni, respectiv:

  • în ce măsură procesul – verbal constatat prin mijloace tehnice poate fi comunicat în formă electronică;
  • în ce măsură modalitatea de semnare utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator, ce atrage nulitatea procesului – verbal.

Cu privire la prima problemă, instanța reține că utilizarea semnăturii electronice extinse în cadrul actelor administrative poate avea loc numai atunci când această posibilitate este expres prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul în situația Ordonanței Guvernului nr. 15/2002. Astfel, într-o atare situație, devin aplicabile prevederile generale ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, conform cărora procesul – verbal întocmit de agentul constatator în lipsa contravenientului se comunica acestuia prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului.

Prin urmare, procesul – verbal întocmit în format electronic ce are ataşată o semnătură electronică extinsă și nu a fost comunicat persoanei sancţionate contravenţional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorităţii din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumţia de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă.

Cu toate acestea, prezumţia nu acționează împotriva contravenientului, ci în favoarea lui. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forţa executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

Cu privire la cea de-a doua problemă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului, în condiţiile art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

În cauză, fiind vorba despre o nulitate absolută, aceasta nu poate fi acoperită în niciun fel, sens în care imprimarea procesului – verbal pe suport hârtie şi comunicarea acestuia către contravenient în această formă, cu menţiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă şi cu indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu poate constitui o cauză ce exclude sancțiunea incidentă a nulității.

Cu titlu suplimentar, precizăm că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, din momentul publicării în Monitorul Oficial.