NOUTĂȚI JURISPRUDENȚIALE ÎN DOMENIUL IMOBILELOR PRELUATE ABUZIV ÎN PERIOADA 6 MARTIE 1945 – 22 DECEMBRIE 1989

În Monitorul Oficial al României nr. 197/19.01.2015 a fost publicată Decizia nr. 1/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (denumită în continuare „Decizia”) privind examinarea recursului în interesul legii referitor la posibilitatea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă de a acorda reclamantului, în lipsa unui capăt de cerere distinct, preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Cu această ocazie, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei cereri în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, poate acorda reclamantului preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai dacă s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens”.

Pentru a soluționa astfel problema de drept dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție operează o distincție între situația în care reclamantul:

solicită numai restituirea prețului de piață și;
formulează, separat, inclusiv un capăt de cerere având ca obiect restituirea prețului actualizat.

Astfel, dacă, în prima situație instanța care ar acorda prețul actualizat ar încălca principiul disponibilității, cu excepția calificării eronate a cererii de către reclamant, în cea de-a doua o astfel de soluție ar fi posibilă, legală și temeinică.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, între cele două capete de cerere ce pot fi solicitate de reclamant, există deosebiri mai ample decât simplul cuantum al pretenției, ce țin de obiectul acțiunii, cauza acesteia, precum și regimul juridic distinct aplicabil prescripției extinctive.

Prin urmare, pe viitor, orice instanţă de judecată învestită cu soluţionarea unei cereri în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, poate acorda reclamantului preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, numai dacă s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens.

Cu titlu suplimentar, precizăm că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, din momentul publicării în Monitorul Oficial.